In fonetica, una vocale è un fono che ha come realizzazione prevalente un vocoide. La parola vocale deriva dal latino vocalis, che significa "emettente voce" o "parlante". Dal punto di vista articolatorio, una vocale è un suono prodotto mediante la vibrazione delle corde vocali e senza frapporre ulteriori ostacoli al flusso dell'aria così fatto risonare. La diverse vocali si ottengono modificando il risuonatore, e quindi con una maggiore o minore apertura della bocca, con o senza protrusione delle labbra, con o senza passaggio dell'aria dalle fosse nasali, e con la lingua posta più o meno in avanti nella cavità orale.

În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configuraţie deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieşirea aerului. O definiţie exactă care să acopere toate limbile existente nu se poate da, întrucât limita de separaţie între vocale şi consoane este uneori neclară şi nu se poate preciza întotdeauna ce înseamnă o cale vocală liberă. Un exemplu este consoana care de fapt nu blochează în nici un fel calea vocală, dar care în toate limbile în care există se comportă fonologic ca o consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunţat . (Pentru transcierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internaţional.)