vegetativ

adj. m., pl. vegetatívi; f. sg. vegetatíva, pl. vegetatíve

adj.
1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar şi realizate printr-un sector special al sistemului nervos central.
◊ sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne.
2. referitor la structuri, organe sau funcţii care nu sunt implicate în procesul reproducerii.
◊ înmulţire ~ ă = înmulţire asexuată prin bulbi, rizomi, butaşi etc., nu prin seminţe sau spori. (fr. vegetatif, it. vegetativo)

-Ă
vegetativi, -e, adj.
1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar şi se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului şi conducerii scoarţei).
◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne.
2. Care se referă la organe sau părţi ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată).
◊ Înmulţire vegetativă = înmulţire asexuată prin bulbi, rizomi, butaşi etc. (şi nu prin seminţe spori). - Din fr. végétatif , it. vegetativo.

v. vegetativ

ургамлын,