unghie

v. unghie

s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)

unghii, s.f.
1. Lamă cornoasă care creşte pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini şi de la picioare, la om.
◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligaţii. A-şi pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-şi arăta unghiile a deveni agresiv.
◊ Substanţă cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor şi păsărilor; p. ext. gheară.
2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre şi cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata).
3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat şi lăsat coşul lesei la pescuit. - Lat. ungla (= ungula).

s.
1. (ANAT,) copită. (~ calului.)
2. (MED.) unghie incarnată = onixis.
3. (BOT.) unghia-pă-sării (Viola declinata) = (reg.) micşunele-de-mun-te (pl.), panseluţe-de-munte (pl.), trei-fraţi, trei-fraţi-pătaţi.UNGHIE2 s. v. gheară.