unchí

s. m., pl. unchi, art. únchii

s. (reg.) unchiaş, tată bătrân, tată moş, (prin Ban. şi Transilv.) mătuşoi, (Mold.) moş, (Olt., Ban. şi Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)

unchi, s.m.
1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraţilor şi surorilor sale, în raport cu copiii fraţilor şi surorilor soţiei sale sau în raport cu copiii verilor şi verişoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoţii; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaş.
2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. - Lat. avunculus.

v. unchi

grandmother