Cart (0)Free Online Dictionary
toácă
| Wikipedia în limba română - enciclopedia liberă |  Download this dictionary |
Toacă
Clopotul şi clopotniţa au fost introduse în primul mileniu al creştinismului. Dar, mai întâi, a apărut toaca şi numai apoi clopotul. Simbolistica lemnului este legată de lemnul crucii. Toaca este confecţionată cel mai des din lemn de fag, dar şi din alte lemne, în funcţie de rezonanţa dorită, mai rar din fier. În general, toaca se foloseşte pentru a chema credincioşii la slujbă. În anumite perioade, cum ar fi între Joia Mare şi Paşte, nu se trage clopotul, ci se bate numai toaca. Toate bisericile românesti au clopote, în timp ce numai o parte din ele au şi toacă (mai ales bisericile vechi şi mănăstirile).
| Mai multe la Wikipedia.org... |
Toaca, Mureş
© Acest articol foloseşte material din Wikipedia® şi este licenţiat sub Licenţa GNU pentru Documentaţie liberă
| Victors - Romanian Lemmatizer | Download this dictionary |
toacă
v. toacă
| Victors - Dicţionar ortografic al limbii române | Download this dictionary |
toácă
s. f., g.-d. art. toácei; pl. toáce
Copyright © 2004-2007 DEX online
| Victors - DEX-98 | Download this dictionary |
TOACĂ
toace, s.f.
1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunţa începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie.
◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A şti şi toaca în (sau din) cer = a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul, pe înţeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecaţii) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul.
◊ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere etc.
2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică.
3. (Art.) Numele popular al constelaţiei Pegas. - Din toca (derivat regresiv).
1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunţa începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie.
◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A şti şi toaca în (sau din) cer = a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul, pe înţeleptul. (Pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecaţii) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul.
◊ Placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere etc.
2. (Pop.) Timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică.
3. (Art.) Numele popular al constelaţiei Pegas. - Din toca (derivat regresiv).
Copyright © 2004-2007 DEX online
| Victors - Dicţionar de sinonime | Download this dictionary |
TOACA
s. (BIS.) (reg.) tocălie. (~ mănăstirii.)
TOACA2 s. art. v. pegas.
TOACA2 s. art. v. pegas.
Copyright © 2004-2007 DEX online
| toácă in English | toácă in German
You think you have ethics...
Take the survey NOW!