Titlu (dezambiguizare)
titlu
v. titlu
títlu
s. n. (sil. -tlu), art. títlul; pl. títluri
Copyright © 2004-2007 DEX online
TITLU
titluri, s.n.
1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate.
◊ Titlu de glorie = merit, renume, fală.
◊ Demnitate, funcţie, titulatură deţinute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnităţi, funcţii sau titulaturi.
◊ Calificativ care exprimă o relaţie socială. Titlul de tată.
2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părţi distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; p. gener. orice lucrare editată.
◊ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele filmului, realizatorii şi studioul care l-a produs.
◊ (La pl.) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
◊ Loc. adv. Cu titlu de... = cu caracter de, ca...
3. Capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine).
4. (În sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabileşte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacţii financiare.
5. Fig. Bază legală, drept.
6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru (3 ). - Din ngr. títlos, lat. titulus. Cf. (pentru sens) fr. titre.
Copyright © 2004-2007 DEX online
titlu
s. n.
1. calificare obţinută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanţe sportive.
◊ ~ de glorie = merit, renume, fală.
◊ demnitate, funcţie, rang (nobiliar).
2. cuvânt, text pus în fruntea unei cărţi, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată.
◊ partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii şi studioul care l-au produs.
◊ (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.
◊ cu ~ de = cu caracter de, ca...
3. capitol în textele de legi, în regulamente etc.
4. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat.
◊ ~ de proprietate = act care stabileşte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat şi transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacţii financiare şi a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanţă; ~ de credit = document consacrat prin acte normative şi reprezentând o obligaţie de rambursare la scadenţă a unei anumite sume de bani; ~ de participaţie = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societăţii sau de a participa la activitatea societăţii comerciale.
5. (fig.) justificare, dovadă, drept.
6. cantitatea de metal preţios dintr-un aliaj exprimată în părţi la mie; titru (3).
◊ (text.) număr care indică fineţea firului de mătase şi a fibrelor sintetice. (ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre)
Copyright © 2004-2007 DEX online