substanţă

Substanţă este o denumire generică dată corpurilor cu compoziţie şi structură chimică omogenă. O substanţă este caracterizată prin proprietăţile sale, cum ar fi culoarea, mirosul, gustul etc.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. substanţă

s. f., g.-d. art. substánţei; (corpuri cu proprietăţi materiale specifice) pl. substánţe

substanţe, s.f.
1. Corp (omogen) alcătuit din atomi şi din molecule (formate din aceleaşi elemente) şi care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc.
◊ Substanţă de contrast = substanţă chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen.
2. (Anat.; în sintagmele) Substanţă albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanţă cenuşie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase.
3. Categorie filozofică care desemnează fie esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător.
4. Parte esenţială, principală, constitutivă a unui lucru.
◊ Fig. Conţinutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc.
◊ Loc. adv. (Rar) În substanţă = pe scurt, în rezumat; în fond. - Din fr. substance.

s. f.
1. corp cu compoziţie şi structură chimică omogenă.
◊ materie.
2. categorie filozofică desemnând esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, precum şi ceea ce există de sine stătător.
◊ substratul permanent al tuturor transformărilor.
3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esenţă, esenţial. (fr. substance, lat. substantia)