stăpân

Stăpânul se referea în Evul Mediu la cei situaţi mai sus faţă de cei mai jos, cei care poruncesc faţă de servitori.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. stăpân

s. m., pl. stăpâni

-Ă,
stăpâni, -e, s.m. şi f.
1. Persoană în a cărei proprietate se găseşte un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar.
2. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron.
◊ Expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acţiona) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi.
3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominaţie se găseşte cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu ţări, popoare etc.) suveran, domnitor.
◊ Expr. A fi stăpân pe situaţie = a domina o situaţie, a se simţi tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-şi înfrâna pornirile şi pasiunile; a nu-şi pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viaţa etc.) sa = a dispune de sine, a-şi făuri singur soarta.
4. Gazdă (în raport cu oaspeţii ei). - Et. nec. Cf. sl. stopanu.

s.
1. v. posesor.
2. v. patron.
3. v. Dumnezeu.STĂPÂN2 s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.