satura

Satura –  imię żeńskie pochodzenia łacińskiego, oznaczające "nasycona, usatysfakcjonowana". Żeński odpowiednik imienia Satur. Wśród patronów tego imienia - św. Satur, wspominany razem ze śwśw. Armogastem i Maskulem. Satura imieniny obchodzi 29 marca.
W celu uzyskania więcej informacji, zobacz w Wikipedia.οrg...

vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. şi pl. satureáză

vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. şi pl. sátură; conj. prez. 3 sg. şi pl. sáture

vb.
1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.)
2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) *
3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.)
4. v. plic-tisi.
5. v. dezgusta.
6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)SĂTURA2 vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.

vb. tr.
1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie.
2. a face să ajungă la saturaţie. (fr. saturer, lat. saturare)

saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturaţie. - Din fr. saturer, lat. saturare.

sátur, vb. I. Refl. şi tranz.
1. A(-şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură.
◊ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei.
2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulţumit, satisfăcut (de sau cu ceva).
3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. - Lat. saturare.