sarcina

Sarcina reprezintă procesul de purtare a unuia sau mai multor descendenţi, numiţi şi fetuşi sau embrioni, în interiorul corpului unei mamifer de tip femelă  precum cel uman. La o sarcină, pot exista mai multe gestaţii (spre exemplu, gemenii sau tripleţii). Sarcina umană este cea mai studiată dintre toate sarcinile mamiferelor, iar ramura medicală care se ocupă de sarcină se numeşte obstetrică.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

s.
1. v. povară.
2. v. greutate.
3. v. graviditate.
4. v. gestaţie.
5. v. obligaţie.
6. v. oficiu.
7. v. atribuţie.
8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...)
9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.)
10. v. însărcinare.
11. v. menire.
12. v. funcţie.
13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.)
14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.

vb. v. însărcina.

sarcini, s.f.
1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară.
◊ Apăsare, greutate.
◊ Fig. Povară, balast.
2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele.
3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală).
◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva).
4. Misiune.
◊ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. "de") Calitate, slujbă, rol.
5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate.
6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic.
◊ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp.
◊ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. - Lat. sarcina.

v. sarcină