pian

Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană pianoforte) este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. Pianele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă şi finisat cu lac şi pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, şi „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. n., pl. piáne

s. (MUZ.) (astăzi rar) clavir, (italienism rar) pianoforte, (reg.) poampă.

1 s. n. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanţă suspendată pe trei picioare, cu claviatură şi coarde metalice lovite cu ciocănele prin intermediul unor taste. (germ. Piano, it. piano) pian 2 s. n. boală tropicală, asemănătoare cu sifilisul, dar neveneriană, produsă de treponemă, manifestată prin leziuni cutanate sau viscerale cu aspect de fragă. (fr. pian)

piane, s.n.
1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanţă aşezată pe trei picioare şi dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de nişte ciocănele acţionate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte.
◊ Pian automat (sau electric) = pian acţionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe nişte suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcţionează prin învârtirea unei manivele.
2. Artă de a interpreta o compoziţie muzicală la un pian (1 ). [Var.: (rar) piáno s.n.] - Din germ. Piano , fr. piano , it. piano [forte].