perła

Perla naturală este un obiect rotund din sidef cu duritatea de 3,5–4, care este o combinaţie dintre carbonat de calciu (aragonită, calcită), cristale care determină prin fenomemul interferenţă luciul perlei şi o substanţă organică proteică complexă numită „Conchin“ respectiv „Conchiolină”. Culoarea perlei de la variantele de culoare albă la galben, roz, sau cenuşiu, este determinată de temperatura apei şi de mediul în care a trăit scoica.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. perla

v. perlă

vb., ind. prez. 1 sg. perléz, 3 sg. şi pl. perleáză

s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle

perlez, vb. I. Tranz.
1. A împodobi cu perle.
2. (Poligr.) A acoperi suprafaţa unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. - Din fr. perler.

perle, s.f.
1. Piatră semipreţioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă şi folosită ca podoabă; mărgăritar; imitaţie a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă.
◊ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare
◊ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (şi ridicolă).
2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. - Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

vb. tr.
1. a împodobi cu perle.
2. (poligr.) a acoperi suprafaţa unei tipărituri cu mici particule de cerneală.
3. a se scurge în formă de picături. (fr. perler)

s. f.
1. piatră semipreţioasă, albă şi foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar.
◊ mică concreţiune calcaroasă care se formează pe planşeul sau pereţii unor peşteri.
◊ (poet.) dinte foarte alb.
2. ornament din muluri sferice.
3. (med.) formaţie globuloasă.
4. (fig.) persoană, lucru cu calităţi excepţionale.
◊ (ir.) greşeală, prostie rară.
5. (poligr.) perl. (fr. perle, it. perla, germ. Perle)