pacemaker

peis-meicăr/
I. s. m.
1. regiune a inimii unde ia naştere excitaţia motrice.
2. element funcţional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante.
3. (p. ext.) reacţie biochimică dintr-un lanţ enzimatic care îşi impune ritmul întregului lanţ.
II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac.
◊ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafaţa creierului, pentru autostimularea electrică. (engl., fr. pacemaker)

cel ce imprima ritmul

cel ce imprima ritmul