Free Online Dictionary
pământ
| Wikipedia în limba română - enciclopedia liberă | Download this dictionary |
Pământ
Pământul (numit şi Terra sau Planeta Albastră) este a treia planetă ca distanţă faţă de Soare în sistemul nostru solar, şi a cincea ca mărime. Când desemnează planeta, cuvântul se scrie cu majusculă. Pământul face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, şi singura din Univers cunoscută ca adăpostind viaţă (controversele legate de existenţa vieţii extraterestre continuă să existe).
| Mai multe la Wikipedia.org... |
© Acest articol foloseşte material din Wikipedia® şi este licenţiat sub Licenţa GNU pentru Documentaţie liberă
| Victors - Romanian Lemmatizer | Download this dictionary |
pământ
v. pământ
| Victors - Dicţionar ortografic al limbii române | Download this dictionary |
pământ
s. n., (materiale, continente, teritorii) pl. pământuri
Copyright © 2004-2007 DEX online
| Victors - DEX-98 | Download this dictionary |
PĂMÂNT
(3, 4, 5 ) pământuri, s.n.
1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă.
◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcţii negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri.
2. Scoarţa globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafaţa lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii şi alte vietăţi; sol.
◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârşire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcţii negative) deloc, în nici un fel.
◊ Loc. adj. şi adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoţie, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te!
◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghiţit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte ruşinat şi ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieşi (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neaşteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simţul realităţii. A nu-l mai ţine (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simţi o emoţie puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ţine pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecaţii) despre un om rău. A şterge (sau a stinge, a face să piară) de pe faţa pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă şi un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obţinut, cu orice preţ. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preţ, cu orice efort, neapărat. Doarme şi pământul sub om = e linişte, tăcere desăvârşită.
3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru şi care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, şi din granule organice, provenite din descompunerea substanţelor organice vegetale sau animale.
◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi şi reţine substanţe colorate din uleiuri animale, vegetale şi minerale.
◊ (Şi în sintagma pământ galben) Lut.
◊ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăţilor lor chimice.
4. Întindere de uscat; continent.
◊ Întindere de teren (cultivabil).
◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac.
5. Teritoriu, regiune, ţinut; p. ext. ţară, patrie.
◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieţii, transmise urmaşilor prin tradiţie: p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei ţări, unei regiuni. - Lat. pavimentum.
1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă.
◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcţii negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri.
2. Scoarţa globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafaţa lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii şi alte vietăţi; sol.
◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârşire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcţii negative) deloc, în nici un fel.
◊ Loc. adj. şi adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoţie, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te!
◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghiţit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte ruşinat şi ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieşi (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neaşteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simţul realităţii. A nu-l mai ţine (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simţi o emoţie puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ţine pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecaţii) despre un om rău. A şterge (sau a stinge, a face să piară) de pe faţa pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă şi un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obţinut, cu orice preţ. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preţ, cu orice efort, neapărat. Doarme şi pământul sub om = e linişte, tăcere desăvârşită.
3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru şi care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, şi din granule organice, provenite din descompunerea substanţelor organice vegetale sau animale.
◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi şi reţine substanţe colorate din uleiuri animale, vegetale şi minerale.
◊ (Şi în sintagma pământ galben) Lut.
◊ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăţilor lor chimice.
4. Întindere de uscat; continent.
◊ Întindere de teren (cultivabil).
◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac.
5. Teritoriu, regiune, ţinut; p. ext. ţară, patrie.
◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieţii, transmise urmaşilor prin tradiţie: p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei ţări, unei regiuni. - Lat. pavimentum.
Copyright © 2004-2007 DEX online
| Victors - Dicţionar de sinonime | Download this dictionary |
PĂMÂNT
s.
1. v. lume.
2. v. teritoriu.
3. v. uscat.
4. (pop. şi poetic) glie. (Şi-a sărutat ~ul natal.)
5. v. sol.
6. v. argilă.
7. pământ de diatomee v. diatomit.
1. v. lume.
2. v. teritoriu.
3. v. uscat.
4. (pop. şi poetic) glie. (Şi-a sărutat ~ul natal.)
5. v. sol.
6. v. argilă.
7. pământ de diatomee v. diatomit.
Copyright © 2004-2007 DEX online
| pământ in English | pământ in Romanian
You think you have ethics...
Take the survey NOW!
