muzică

Muzica, în sens generic, se referă la vibraţie în primul rând, apoi orice aranjament de sunete generate în mod deliberat sau nu. Definiţia muzicii în sens precis este un subiect controversat, dar de obicei este vorba despre sunete organizate, de natură temporală, asociate cu un anume grad de ritm, melodie şi armonie, care impresionează analizatorul auditiv al fiinţelor datorită substratului afectiv-emoţional.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f., g.-d. art. múzicii; (orchestre) pl. múzici

s.
1. v. cântec.
2. muzică serială v. serialism.
3. (MUZ.) cântare. (~ se aude până departe.)
4. v. fanfară.MUZICĂ2 s. v. acordeon, orchestră.

s. f.
1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente şi atitudini.
◊ ~ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare şi de pulsaţiile corpurilor planetelor.
2. ştiinţa sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului şi armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale.
◊ ~ uşoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
4. formaţie instrumentală; orchestră.
◊ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

(4 ) muzici, s.f.
1. Arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică.
2. Ştiinţă a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului şi al armoniei.
3. (Adesea fig.) Creaţie componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziţii muzicale.
◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal.
4. Orchestră.
◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare şi de pulsaţiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. - Din lat., it. musica , fr. musique , germ. Musik.