mulţime

Mulţimea este unul dintre cele mai importante concepte ale matematicii moderne. Deşi teoria mulţimilor a apărut abia la sfârşitul secolului XIX, aceasta este acum omniprezentă în educaţia matematică, încă din şcoala elementară. Acest articol este o scurtă introducere în ceea ce matematicienii numesc teoria "intuitivă" sau "naivă" a mulţimilor; pentru mai multe detalii vedeţi teoria naivă a mulţimilor. Pentru o consideraţie riguroasă, axiomatică, vedeţi teoria axiomatică a mulţimilor.
Mai multe la Wikipedia.org...

multitude. 

s. f., g.-d. art. mulţímii; pl. mulţími

s.
1. v. ceată.
2. duium, grămadă, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de duşmani.)
3. colectivitate, masă, (pop.) obşte, (peior.) gloată. (Din ~ s-a ridicat un glas.)
4. v. gloată.
5. v. gros.
6. număr. (Copleşit de ~ duşmanilor.)
7. grămadă, (fig.) armată. (O ~ de amatori s-a prezentat.)
8. v. puzderie.
9. grămadă, seamă. (Şi-a rezolvat o ~ de probleme.)
10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.)
11. grămadă, (fig.) car. (I-a adus o ~ de veşti.)
12. grămadă, şir, (fam.) cârd. (A trecut o ~ de ani de când nu ne-am văzut.)
13. (MAT.) domeniu.

mulţimi, s.f.
1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, cantitate mare.
2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populaţiei; colectivitate.
3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăţi caracteristice lor şi numai lor.
◊ Mulţime vidă = mulţime care nu conţine nici un element. Mulţimi disjuncte = mulţimi care nu au nici un element comun. Mulţimi echivalente = mulţimi între care se poate stabili o corespondenţă biunivocă. - Mult + suf. -ime.