minerał

Vezi şi:Substanţe minerale Mineralele sunt substanţe naturale solide, mai rar fluide, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice, care intră în componenţa rocilor şi minereurilor. După conţinutul lor ele se pot împărţi în minerale metalifere şi respectiv nemetalifere (sare, gips,azbest, mică, feldspat), iar cele metalifere se pot împărţi la rândul lor în feroase şi neferoase. Mineralele sunt de regulă substanţe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanţe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarţul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), şi diamantul. Determinarea unui mineral se face prin cunoaşterii proprietăţilor lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăţi magnetice şi radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durităţii mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarţ, 8.topaz, 9.corindon 10.diamant.
Mai multe la Wikipedia.org...

(minr) mineral
  

adj. m., pl. mineráli; f. sg. minerálă, pl. mineráleminerál2 s. n., pl. minerále

adj. v. anorganic.

I. adj.
1. referitor la minerale, care conţine minerale.
◊ apă ~ ă = apă în a cărei soluţie se află săruri, substanţe radioactive, gaze.
2. de piatră.
II. s. n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafaţa pământului). (rus. mineral, fr. mineral, lat. mineralis)