lacrima

s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

vb (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcriméz, 3 sg. şi pl. lăcrimeáză; con. prez. 3 sg. şi pl. lăcriméze

s.
1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.)
2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat faţa.)
3. v. plâns.

vb. v. plânge.

lacrimi, s.f.
1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului.
◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere.
◊ Fig. Strop, picătură.
2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] - Lat. lacrima.

lăcrimez, vb. I.
1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima.
2. Intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I.] - Din lat. lacrimare.

v. lacrimă

v. lăcrima

tears /exudations from some plants