imaginär

adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre

adj.
1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.)
2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) roma-nesc. (Personaje literare ~.)
3. v. nerealizabil.

I. adj.
1. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
II. s. n.
1. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat.
2. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia. (fr. imaginaire)

-Ă
imaginari, -e, adj.
1. Care există numai în imaginaţie; închipuit, fictiv, ireal.
◊ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginaţiei.
2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. - Din fr. imaginaire , lat. imaginarius.

real