hoinar

v. hoinar

adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre

-Ă
hoinari, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care umblă mult şi fără ţintă, fără căpătâi. - Hoină (= oină) + suf. -ar.

adj., s.
1. adj., s. pribeag, ratacitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.)
2. adj. nestatornic, sprintar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)

loitering
vagrant
roving
wandering
strolling
loiterer
rover
vagabond
vagrant
tramp
moocher