ground

graund/ s. n.
1. teren de sport, gazonat.
2. (muz.) basso ostinato. (engl. ground)

a ateriza; a depune (armele); a esua; a face legatura cu pamîntul; a poseda (cunostinte); a pune jos; a retine (un avion etc.); a se scufunda; a sprijini (o institutie); a învata, a preda temeinic; baza; drojdie, zat; fond (al unei picturi, tesaturi); fund de mare; parc în jurul casei; portiune de pamînt, teren; pretext; silnica; sol, pamînt, teren; teren (de sport etc.); v. grind

(gen) pământ; teren; sol; (cstr) fundaţie; podea; (el) legare / punere la pământ // a lega / pune la pământ
  

pamant;fund;sedimente;zat;motiv;a (se) aseza;part. trec. de la grind