grai

Un grai este o subdiviziune a unui dialect al unei limbi, de obicei având o arie de răspândire redusă, iar între diferitele graiuri ale unei limbi există o inteligibilitate, diferenţele fiind deseori doar de vocabular sau pronunţie.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. grai

v. grăi

s. n., pl. gráiuri

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăiésc, imperf. 3 sg. grăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grăiáscă

graiuri, s.n.
1. Glas, voce.
◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toţi deodată.
◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-şi pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoţie, de frică etc.), a amuţi; a nu mai avea ce să spună.
2. Facultatea de a vorbi.
◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral.
3. Limbă.
◊ Fel de a vorbi.
4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puţin întinsă; p. ext. dialect.
5. (Rar) Vorbă, cuvânt. - Din grăi (derivat regresiv).

grăiesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. - Din bg. graja , scr. grájati.

s.
1. v. glas.
2. v. limbaj.
3. (LINGV.) (livr.) idiom, (impr.) dialect. (Un ~ regional.)GRAI2 s. v. cuvânt, termen, vorba.GRAI 3 vb. v. boteza, chema, conveni, denumi, intitula, întelege, învoi, numi, porecli, rosti, spune, supranumi, vorbi, zice.GRAI 4 vb. v. scoate.