Gelou (Gelu) (având, probabil, o pronunţie asemănătoare cu a toponimicului Gilău) a fost conducătorul unei formaţiuni statale cu populaţie româno-slavă ce cuprindea bazinele
Someşului Mic şi
Almaşului, până la Poarta Meseşului. Lucrarea
Gesta Hungarorum al lui
Anonymus îl numeşte "Gelou, un anume român" (Gelou quidam blachus), şi ne spune că el stăpânea (dominium tenebat) o ţară locuită de români şi slavi (blasii et sclaui). În preajma anului
904, oastea lui Gelou a fost înfrântă de o expediţie a unui trib
maghiar dizident faţă de stăpânirea lui
Árpád, condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe
Someş, aflată undeva în regiunea
Clujului, fie în zona
Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelu), fie la
Cluj sau
Cluj-Mănăştur.
Mai multe la Wikipedia.org...