fabula

Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele şi lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are urmatoarea structură: povestirea propriu-zisă si morală. Figura de stil este personificarea.
Mai multe la Wikipedia.org...

v. fabula

v. fabulă

vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. şi pl. fabuleáză

s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule

fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minţi. - Din fr. fabuler.

fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta.
◊ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. - Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (fr. fabuler)

s. f.
1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
◊ scurtă naraţiune la care participă animale personificate.
2. subiectul, textura unei scrieri literare.
◊ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (lat. fabula)