Fabulă
Fabula este o scurtă povestire
alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele şi lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are urmatoarea structură: povestirea propriu-zisă si morală. Figura de stil este personificarea.
Mai multe la Wikipedia.org...
fabula
v. fabula
fabulă
v. fabulă
fabulá
vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. şi pl. fabuleáză
fábulă
s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
Copyright © 2004-2007 DEX online
FABULA
fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minţi. - Din fr. fabuler.
FABULĂ
fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta.
◊ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. - Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
Copyright © 2004-2007 DEX online
fabula
vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (fr. fabuler)
fabulă
s. f.
1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
◊ scurtă naraţiune la care participă animale personificate.
2. subiectul, textura unei scrieri literare.
◊ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (lat. fabula)
Copyright © 2004-2007 DEX online