elegiac

I. elegiac; trist
II. versuri elegiace

v. elegiac

adj. m. (sil. -gi-ac), pl. elegiáci; f. sg. elegiácă, pl. elegiáce

-Ă,
elegiaci, -ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic.
◊ (Despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [Pr.: -gi-ac] - Din fr. élégiaque, lat. elegiacus.

adj.
1. cu caracter de elegie; elegic.
◊ distih ~ = distih folosit în elegii.
◊ (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (fr. elegiaque, lat. elegiacus)