La dinamita es un explosivo compuesto por nitroglicerina y dióxido de silicio.

Dinamita este un exploziv care a fost produs pentru prima oară în localitatea Krümmel de lângă Hamburg în anul 1866 de către chimistul şi cercetătorul suedez Alfred Nobel, fiind patentat în octombrie 1867.
Dinamita constă din 3 părţi: nitroglicerină (aceasta este de fapt substanţa care provoacă explozia), diatomit (un oxid de siliciu poros alcătuit din scoicile diatomeelor), la care se adaugă ca stabilizator chimic în cantităţi mici carbonat de sodiu.
Amestecul a fost făcut cu scopul reducerii explozibilităţii extreme a nitroglicerinei pure, care poate exploada la cel mai mici impact.
Descoperirea lui Nobel demonstrează că dinamita depăşeşte cu mult puterea de explozie a prafului de puşcă.
Dinamita este mai uşor de transportat decât nitroglicerina pură. Are o putere de explozie considerabilă, ceea ce a determinat utilizarea ei în industria minieră, la construirea drumurilor şi tunelelor prin munţi etc.
La descoperirea dinamitei, Nobel nu s-a gândit că aceasta va fi utilizată şi în scopuri militare.
Dinamita se prezintă sub formă de pastă omogenă de culoare galben-roşcată. În România, se fabrică dinamita RA (rezistentă la apă) conform STAS 11261-83. Aceasta se livrează sub formă de cartuşe formate din pastă ambalată în hârtie parafinată sau în tuburi din material plastic. Dinamita RA este obţinută dintr-un amestec de nitroglicerină gelatinizată şi nitroceluloză cu adaos de substanţă hidrofugă.
În ultimele decenii, dinamita a fost înlocuită cu nitratul de amoniu care este mai ieftin de produs şi are o siguranţă mai mare la manipulare, având aceeaşi putere de explozie ca şi dinamita.