denunt

v. denunţ

v. denunţa

s. n., pl. denúnţuri

denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. - Din denunţa (derivat regresiv).

s. n. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracţiuni; denunţare, delaţiune. (denunţa)

s. denuntare, (livr.) delatiune, (pop.) pâra, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat justitiei.)