creier

Creierul sau encefalul (lat. Cerebrum, grec. Ενκέφαλον Encephalon) este denumirea părţii sistemului nervos central de la cap, creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană care este căptuşit cu o membrană (meninge)
Mai multe la Wikipedia.org...

(anat.) s. m., pl. créiericréier2 (persoană, element conducător) s. n., pl. créiere

s. (ANAT.)
1. (impr.) encefal.
2. creierul mic v. cerebel.CREIER2 s. v. butuc, desteptaciune, intelect, inteligenta, judecata, minte, pricepere, ratiune, spirit.

creieri, s.m.
1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană şi compus din trunchiul cerebral, creierul mic şi emisferele cerebrale.
◊ Creierul mic = parte a creierului situată in regiunea posterioară şi inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară şi superioară a craniului.
2. Fig. Minte, inteligenţă, judecată.
◊ Element care organizează şi conduce o acţiune.
3. (În expr.) Creierii (sau creierul) munţilor = locurile cele mai înalte şi mai greu accesibile ale munţilor. [Var.: (înv.) críer s.m.] - Lat. c(e)rebellum.

v. creier