chinez

v. fleck, streak

v. chinez

(primar) s. m., pl. chinézichinéz2 s. m. (locuitor al Chinei), adj. m., pl. chinézi; f. sg. chinéză, pl. chinéze

chinezi, s.m. (Reg., înv.) Primar. - Din scr. knez, magh. kenéz. CHINEZ2 -Ă
chinezi, -e, s.m. şi f., adj.
1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară de acolo.
2. adj. Care aparţine Chinei sau chinezilor2 (1 ), privitor la China sau la chinezi2; chinezesc.
◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi2 (1 ). [Pl. m. şi chineji - China (n. pr.) + suf. -ez.

I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
II. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.
◊ arta ~ ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
◊ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (China + -ez)