bunda

s. f., g.-d. art. búndei; pl. búnde

s. pieptar. (~ înflorata.)

bunde, s.f.
1. Haină lungă şi largă de postav, îmblănită, purtată de bărbaţi; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuinţată de ţărani ca îmbrăcăminte de iarnă.
2. (Reg.) Pieptar (1 ). - Din magh. bunda.

v. bundă

mother, respectful term of reference and address