barba

O barbă este părul creştere pe partea de jos un om's fata.
Mai multe la Wikipedia.org...

s. f., g.-d. art. bărbii, pl. bărbi

s.
1. v. bărbie. (Are o ~ proeminentă.)
2. (BOT.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (~ de la spicele cerealelor.)
3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopârlei; barba-îm-păratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiţă, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.

s. f. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre. (fr. barbe)

bărbi, s.f.
1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji.
◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine.
◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minţi, a înşira verzi şi uscate.
◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi şi înguste şi cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament şi a cărei rădăcină are proprietăţi purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului.
2. Bărbie.
3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot.
4. Ţepii de la spicele cerealelor. - Lat. barba.