barát

(călugăr) s. m., pl. băráţi

adj. v. zăgăzuit.

-Ă
baraţi, -te, adj.
1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă.
2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. - V. bara. Cf. fr. barré.

băraţi, s.m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. - Din magh. barát.

v. barat

v. bărat

v. bara

Dansk:
1. vest
2. vestlig