adjunct

I. 1. adjunct: ajutor;
2. (to) complinire, adaos, anexa (la);
3. complement circumstantial; atribut; adjunct;
II. (to) subordonat (cu dat.); legat (de), conexat (cu);

v. adjunct

adj. m., s. m., pl. adjúncţi; f. sg. adjúnctă (sil. -junc-), pl. adjúncte

-Ă
adjuncţi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului.
◊ (Substantivat) Adjunctul directorului. - Din germ. Adjunkt , lat. adjunctus.

s. m. f., adj. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc. (germ. Adjunkt, lat. adiunctus)