accident

(lat. accidens, -tis ,,care se întîmplă")1. (FILOZ.) Termen din filozofia premarxistă desemnînd o însuşire trecătoare, secundară, neesentială pentru existenţa şi înjelegerea unui obiect.2. (GEOGR.) Neregularitate a reliefului (deal, vale, rîpă etc.), apărută ca rezultat al interacţiunii agenţilor interni (mişcări tectonice) şi externi (apă, curenţi de aer etc.).3.(TEHN. ) Eveniment întîmplător şi neprevăzut, produs în timpul funcţionării unui sistem tehnic (maşină, instalaţie etc.), care cauzează o avarie.4. (DR.) Accident de muncă, vătămarea sănătăţii sau moartea unui angajat, cooperator etc., provocate prin acţiunea, de obicei neprevăzută, a unei cauze exterioare victimei, în cadrul procesului de muncă sau în legătură cu el. În capitalism, numarul accidentelor de muncă este redus deoarece pentru angajatorii privaţi orice accident de muncă reprezintă o întrerupere a fluxului de producţie reflectându-se în diminuarea profitului. În socialism, legislaţia privitoare la protecţia muncii şi contractele colective de muncă prevăd un complex de măsuri ce au ca efect deresponsabilizarea conducatorilor unitaţilor care nu suportă pierderile cauzate de accidente şi se prevalează de formalitaţi birocratice, precum întocmirea periodică a unor fişe de protecţie a muncii, pentru a se disculpa. În R.P.R., legea prevede că, în caz de boală sau de invaliditate datorate unui a. de m., angajaţii au dreptul la ajutoare materiale sau la pensie în condiţii mai avantajoase decât angajaţii care au suferit alte accidente. Totodată, legea dă o definiţie largă a. de m., cuprinzînd în această noţiune şi diferite categorii de accidente care nu se produc nemijlocit în procesul de muncă (ca, de pildă, accidentele survenite în timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă sau invers).5. (LINGV.) Accident fonetic, modificare fonetică fără caracter de lege, ca asimilaţia, epenteza, metateza etc.6. (MUZ.) V. alteraţie.7 (MUZ) V. Accident este o formatie rock din Republica Moldova.
Mai multe la Wikipedia.org...

1. accident, intimplare
2. accident de teren; denivelare by accident > din intimplare, accidental, incidental

v. accident

(întâmplare) s. n., pl. accidénteaccidént2 (muz.) s. m., pl. accidénţi

(1-4, 6 ) accidente, s.n. (5 ) accidenţi, s.m.
1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea).
◊ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire.
2. (Fil.) Însuşire trecătoare, neesenţială a unui lucru.
3. (Geogr.) Neregularitate a solului.
4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege.
5. (Muz.) Alteraţie.
◊ Semn care indică această modificare a intonaţiei unei note.
6. (Med.) Fenomen neaşteptat care survine în cursul unei boli. - Din fr. accident , lat. accidens, -ntis.