acceptor

v. acceptor

adj. m., s. m., pl. acceptóri; f. sg. şi pl. acceptoáre

acceptori, s.m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primeşte electroni de la un atom din reţeaua cristalină a acestuia. - Din fr. accepteur.

-oare s. m.
1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă. (fr. accepteur)

persoana care primeste; acceptor