accent

Acest articol este despre un semn utilizat în lingvistică. Pentru alte utilizări ale termenului vezi Accent (dezambiguizare).
Mai multe la Wikipedia.org...

1. accent
2. subliniere, scoatere in evidenta
3. fel particular de a vorbi / a pronunta
4. trasatura distinctiva, particularitate
5. pl. garnitura (la rochie)
6. slova, cuvint, vorba (poetic)
7. ictus, accent ictic (metr)

v. accent

s. n. (sil. ac-), pl. accénte

accente, s.n.
1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic.
◊ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă particularitate de pronunţare. Accent ascuţit. Accent circumflex. Accent grav.
◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenţie deosebită (unei probleme).
2. Fel particular de pronunţare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective.
3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorităţii sau prin prelungirea duratei lui. - Din fr. accent , lat. accentus.