abilitate

s. f., g.-d. art. abilităţii; (şmecherii) pl. abilităţi

s. v. delegaţie, împuternicire, mandat, procură.ABILITATE2 s. v. îndemânare.

s. f.
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (pl.) şiretlicuri. (fr. habilite, lat. habilitas)

abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie.
◊ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. - Din fr. habileté , lat. habilitas, -atis.

inabilitate,
stângăcie