abate

1. a micsora, a reduce (taxe etc.)
2. a abroga, a desfiinta, a anula
II. a scadea, a descreste, a micsora;(d. vint, dureri etc.) a slabi, a domoli,a se potoli

v. abate

s. m., pl. abáţiabáte2 vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abát, 1 pl. abátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. abátă; part. abătút

abaţi, s.m.
1. Titlu dat superiorului unei abaţii.
2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. - Din it. ab(b)ate. ABATE2 , abát, vb. III.
1. Tranz., refl. şi intranz. A (se) îndepărta (de la o direcţie apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).
◊ Refl. şi tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial).
2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A se produce în mod violent.
3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări.
4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut.
5. Tranz. (Franţuzism) A doborî la pământ. - Lat. abbattere , (4, 5 ) din fr. abattre.

1 s. m.
1. superior al unei abaţii.
2. preot, cleric la catolici. (it. abbate) abate 2 vb.
I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită.
II. tr. a doborî, a culca la pământ.
III. refl. a se năpusti (asupra).
IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (lat. abbattere, fr. abattre)