abajur

s. n., pl. abajúruri

s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (fr. abat-jour)

abajururi, s.n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină şi pentru a îndepărta razele într-o anumită direcţie. - Din fr. abat-jour.

v. abajur