ZABLAU

(pânza, patura) s. n. (sil. -blau), art. zablaul; (paturi) pl. zabláiezablau2 (vlajgan, câine) s. m. (sil. -blau), art. zablaul; pl. zablai, art. zablaii

s. - V. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.

s.m. (Var.) Zăblău2.

zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. - Din bg. zeblo. ZĂBLĂU2 , zăblăi, s.m. (Reg.)
1. Flăcău zdravăn; vlăjgan.
2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. - Din magh. zabáló.

v. zablau