ZĂDĂRNICI

vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zadarnicésc, imperf. 3 sg. zadarniceá; conj. prez. 3 sg. si pl. zadarniceásca

vb.
1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile duşmănoase.)
2. v. anihila.

zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A Face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. - Din zadarnic.

a stimula

v. zadarnici

v. zădărnici

v. zadarnic