ZĂBUN

s. n., pl. zabúne

zăbune, s.n.
1. Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături.
2. Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări.
3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s.n.] - Din bg. zabun.

v. zabun

v. zăbun