WARANT

s. n., pl. waránte

s. n. recipisă, titlu de proprietate asupra mărfurilor, eliberat de antrepozitul în care acestea sunt depuse, servind ca hârtie de valoare, transmisibilă şi negociabilă, şi la obţinerea de credit în condiţii de gaj. (fr., engl. warrant)

waránte, s.n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite şi care poate fi negociat ca o poliţă sau poate servi titularului ca garanţie pentru obţinerea unui împrumut. [Pr.: varánt] - Din fr., engl. warrant.

v. warant