VACANŢĂ

s. f., g.-d. art. vacántei; pl. vacánte

s. I.
1. (Transilv. şi Maram.) săbăşag. (Elevii sânt în ~.) II.
1. v. concediu.
2. v. lacună.

s. f.
1. interval de timp în care o instituţie, un organ reprezentativ îşi încetează activitatea.
◊ timpul în care un post, o funcţie etc. rămân neocupate.
2. timp de odihnă acordat elevilor şi studenţilor pe o anumită perioadă.
◊ concediu de odihnă.
3. (fiz.) nod al unei reţele cristaline din care lipseşte atomul, ionul sau molecula respectivă. (fr. vaccance, it. vacanza)

vacanţe, s.f.
1. Perioadă de odihnă acordată elevilor şi studenţilor la sfârşitul unui trimestru, semestru sau an de şcoală ori de studii.
◊ Concediu (acordat unui salariat).
2. Interval de timp in care o instituţie, un organ reprezentativ etc. îşi incetează activitatea.
◊ Interval de timp in care un post, o funcţie, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánţie s.f.] - Din fr. vacance , it. vacanza.

v. vacanta

v. vacanţă

v. vacant