VĂDUVI

vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. vaduvésc, imperf. 3 sg. vaduveá; conj. prez. 3 sg. si pl. vaduveásca

vb. (Mold. şi Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)VĂDUVI2 vb. v. lipsi.

văduvesc, vb. IV.
1. Intranz. şi tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv.
◊ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva.
2. Intranz. A duce viaţă de văduv. - Din văduv.

v. vaduvi

v. văduvi

v. vaduv

v. văduv