VĂCAR

s. m., pl. vacári

s. (Transilv. şi Ban.) ciurdar, (Mold.) haidău. (E ~ul satului.)

văcari, s.m.
1. Persoană care duce la păscut şi păzeşte vacile.
2. (Art.) Constelaţie din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. - Lat. vaccarius.

v. vacar

v. văcar