VĂCĂLIE

s. f., art. vacalía, g.-d. art. vacalíei; pl. vacalíi, art. vacalíile

s.
1. veşcă, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.)
2. v. iască.
3. văcălie de fag v. babiţă, iască.VĂCĂLIE2 s. v. bor, margine.

văcălii, s.f.
1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului şi a baniţei.
2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roşcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenuşie-roşcată, acoperită cu o pieliţă subţire şi netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). - Veacă (reg. "văcălie" < sl.) + suf. -ălie.

v. vacalie