UIMITOR

adj. m., pl. uimitóri; f. sg. şi pl. uimitoáre

adj.
1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.)
2. frapant, izbitor, surprinzător, şocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.)
3. ameţitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.)
4. v. extraordinar.

-OARE
uimitori, -oare, adj. Care uimeşte; surprinzător, uluitor, tulburător.
◊ Excepţional, extraordinar. - Uimi + suf. -tor.

v. uimitor