UIMI

vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. uimésc, imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. uimeáscă

vb.
1. a consterna, a minuna, a năuci, a perplexa, a stupefia, a surprinde, a ului. (Ce-mi spui tu pur şi simplu mă ~.)
2. a ului, (fig.) a speria. (M-a ~ cu inteligenţa lui.)
3. a năuci, a stupefia, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)
4. v. mi-nuna.

uimesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; a impresiona puternic, a surprinde, a ului.
◊ (Înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. - Et. nec.

v. uimi