UDĂTURĂ

s. f., g.-d. art. udătúrii; pl. udătúri

s.
1. v. udat.
2. v. jilăveală.
3. v. apă-raie.
4. (reg.) sorbitură. (A mâncat şi el ceva ~.)UDĂTURĂ2 s. v. băutură.

udături, s.f.
1. Udare, stropire.
◊ Faptul de a fi ud, umed; umezeală.
2. (Pop. şi fam.) Băutură (alcoolică).
3. (Reg.) Mâncare (frugală). - Uda + suf. -ătură.

v. udătură